Dragi oaspeți, suntem din nou în jurul mesei, șase invitați și cu gazda șapte. Număr cu noroc! Bine ați venit și mulțumesc că ați dat curs invitației!
Deși prin runda aceasta ar trebui să sărbătorim – încă – splendoarea verii de august, adică orele ei de pârg, prin ceștile noastre trece deja un fior prevestitor de melancolii tomnatice. Poate și fiindcă, așa cum tot românul e poet, tot haijinul e filozof (că altfel n-ar putea naște haiku-ul), și filozof fiind, și uitându-se la mersul lumii, n-are cum să nu devină melancolic.
Ana Drobot însă nu e melancolică. E doar o subtilă observatoare a pasiunii omenești. Doi îndrăgostiți (nu devine specifică în problema genderului, și bine face, căci trăim într-o societate modernă și deschisă…:) uită de ceștile de pe masă. Cafeaua, ca și atmosfera, e fierbinte…… Probabil, licoarea neagră va ceda prima și se va răci înaintea atmosferei. O frumoasă imagine, cu o coloristică marină, rece, în contrast aparte cu temperatura versurilor. Textul bine plasat în imagine, albul fontului dublând reușit petele de lumină ale ceștilor. Frumoasă haiga!
O altă creație deosebit de reușită ne propune Cati Pupăză. Cum spuneam și în alte dăți, a sorbi cu atenție, conștient (sau în limbajul trendy de acum: mindful) ceaiul/cafeaua, presupune intrarea într-o stare meditativă, în care fiecare se adâncește în interiorul ființei lui. Ce găsim acolo, în acest interior, e foarte diferit de la individ la individ. Cei doi (sau poate mai mulți?) ai lui Cati Pupăză par a avea multe și străvechi straturi de sedimente, de răfuieli și vorbe pietrificate……Oricum, imaginea aleasă este una deosebit de sugestivă: într-adevăr, câteodată tăcerea poate fi mai rea decât orice vorbă, iar dacă cuvintele sunt adesea gloanțe, tăcerile pot fi adevărate explozii cu un potențial letal mult mai ridicat. Minunată combinația imagine – text, în care dominanta, la propriu și la figurat, e negrul: ceaiul, mood-ul, cenușa vulcanului și a relației, cerul….. Excelent aleasă și culoarea textului, în roșul lavei, precum și plasarea lui. Mă înclin cu aplauze!
Deși nu mă pricep deloc la fotbal, un lucru am înțeles clar din haiga-ua lui Mihai Moldoveanu – Mirco: că autorul este fan Petrolul Ploiești! Și că la ultimul meci, ce să vezi: victorie! Mai deducem și că medicul i-a recomandat acestuia să reducă zahărul, căci altfel de ce s-ar chinui omul să bea cafeaua amară? Dar iată cum, în momentul victoriei, suporterul vede viața în…dulce, devine înțelept și alege partea plină a ceștii, adică aroma bate amăreala. Ne bucurăm pentru el și nu-l mai plictisim cu cârcoteli de prisos, despre cum ar mai trebui bibilită așezarea textului în imagine, aranjat fundalul, ca să nu dea impresia de poză făcută la repezeală, etc. Hai Pe tro lul!!!!
La Mircea Moldovan, într-una dintre cele două haigale, a venit, în mod explicit, toamna. Cafeau s-a răcit tot așteptând să fie băută. Potențialul băutor însă e ocupat cu altceva: adulmecă parfumuri (de) necunoscute! Care parfumuri e clar că-l prind în mrejele lor, căci se potrivesc anotimpului exterior și probabil că și celui interior. Poate la întâlnirea viitoare Mircea Moldovan ne va spune dacă a meritat să lase cafeaua să se răcească ….:) Apreciez și aici modul original în care a fost plasat textul, precum și fotografia în ansamblul ei. Doar frunza verde aș fi schimbat-o cu una ruginie…..doar e toamnă, nu?
În cea de-a doua haiga a lui Mircea Moldovan aflăm ce blestemății se pot întâmpla la un inocent ceai de dud. N-aș fi crezut – ptiu drace! – nu mai beau în viața mea…. Înțeleg eu că clipa trebuie trăită, dar ce ne facem cu clipele următoare, în care avem dureri de cap din cauza consecințelor?! Poate ajută ceaiul de mușețel? Albastrul florilor, precum și floarea în sine, nu puteau fi mai bine alese, căci ele reprezintă chintesența nevinovăției, a ochilor albaștri….. Intreaga imagine completează excelent versurile. Foarte bine plasat și textul în fotografie.
La Mona Gheorghe e cu adevărat despre melancolie. ”Starea” de melancolie interzice graba, repezeala, ritmul alert. Timpul melancolicului se prefiră lent, ca un abur leneș, ca aroma insinuantă a unei infuzii ce se degajă încet și umple agale spațiul și nările. Un foarte bun poem însoțit de o fotografie pe măsură, în care prezența umană e secundară, e ”dincolo” la propriu, lăsând obiectelor spațiu să respire și să dialogheze cu privitorul. Foarte frumos aleasă culoarea pentru font, precum și așezarea ”în trepte” a versurilor….ca o aromă ce crește treptat. Un exemplu bun pentru faptul că orice element din haiga poate contribui la creșterea calității întregului.
Prima haiga a Mirelei Brăilean ne învață cum să ne pregătim pentru toamna din suflet. În cafeniul ceaiului de cicoare adăugăm un strop de lumină: adică lapte. Da, total de acord! Laptele (de migdale în cazul meu) adăugat în ceai e ca o lumină bine plasată într-o cameră întunecoasă. Vine toamna, și umbrele se adâncesc, apusul vine mai repede, iar răsăritul mai târziu. Avem nevoie de lumină și lapte, ca cicoarea să fie mai puțin amară. O imagine minimalistă și sugestivă, unde poemul are exact culoarea și plasarea cea mai potrivită. Iar laptele chiar e reflexia luminii. Excelentă combinație!
A doua haiga a Mirelei Brăilean este o variantă la cea de mai sus, în care laptele este înlocuit de frișcă (bună și frișca, dar are cam multă grăsime saturată). În mod special, aici vreau să subliniez ”îngânarea” fină a ”gustarului” din primul vers cu ”belșugul de frișcă” din cel de-al treilea. În mod sinergic, aproape că simți haigaua pe papilele gustative, căci și imaginea susține de minune accentul gastronomic. Desigur că analiza merge mai departe, și de la gastronomie ajungem la psihologie: ”the winter/autumn is coming”, ne ia cu fiori reci, avem nevoie de consolare, de lumină, de lapte și frișcă!
Urmează rundele de toamnă, în care vom deveni și mai triști, mai melancolici, mai zgribuliți, și – fiindcă harul poetului pe deprimare crește! – vom fi, sper, mai productivi. Așa că vă aștept peste o lună, din nou, cu ceaiuri și cafele, cu frunze uscate, cu jelanii și burnițe bacoviene……poate chiar și cu dude uscate pentru Mircea Moldovan (să vedem ce iese…)
Aștept haigalele voastre pentru septembrie, ca de obicei la: psioana@gmail.com, până la jumătatea lunii octombrie.
